Fotografii au fost mereu fascinaţi de obiectivele superangulare. Aceast interval de distanţe focale, inclusiv cea de 20mm, extinde vederea periferică dincolo de câmpul vizual, având un potenţial al profunzimii de câmp care creeaza adesea o percepţie suprarealistă asupra mediului. Cu toate că este inevitabilă curbarea liniilor axei X/Y, acest fapt sporeşte potenţialul de creativitate. Unii cred că superangularele schimbă perspectiva prea mult, însă adevarul este că niciun obiectiv nu schimbă relaţia subiecţilor de la planul apropiat la cel depărtat. Dacă facem crop unui obiectiv de 20mm la un unghi de acoperire corespunzator la 50mm şi fotografiem la aceeaşi distanţa cameră-subiect vom observa că este adevarat. Un mare avantaj al obiectivelor superangulare este acela că, în general, permit distanţe de focalizare minimă mai mici; cuplate cu potenţialul incredibil de profunzime de câmp, se obţin imagini din superangulare cum nu se obţin din oricare alt obiectiv. »

Din moment ce nu este o lentilă foarte populară, acest Sigma 12-24mm a trecut uşor sub multe covoare, fiind eclipsat în bătălia pentru ultra-wide de mult mai scumpul Nikon 14-24mm f2.8. De fapt, acest obiectiv este atât de puţin popular printre ultilizatorii de full-frame încât mi-a fost greu să găsesc 2-3 recenzii obiective şi cuprinzătoare în ceea ce-l priveşte. Acest lucru a fost un relativ şoc pentru mine, dat fiind faptul că Sigma 12-24mm f/4.5-5.6 este cel mai liniar wide obiectiv din lume în acest moment, cu un unghi de cuprindere de 122 de grade pe un senzor full-frame. »