E magic. Si cand spun asta ma pregatesc, cand va fi sa inchei acest review, cu aceeasi remarca. Mi l-am dorit multa vreme pe Canon EF 135mm f/2,0L USM dar am ezitat ani de zile sa mi-l cumpar… La inceput fiindca nu auzisem de el, apoi poate pentru ca nu ma simteam inca un fotograf destul de versat ca sa manevrez asa ceva, poate fiindca se suprapune, in mare masura, ca distanta focala, cu deja celebrul 70-200mm f/2,8, poate fiindca nu este prea ieftin (5000 de ron la f64). Insa tot ce am vazut si citit pe net a reusit, pana la urma, sa ma convinga sa-l iau.

Nu regret decizia. Din prima clipa a devenit preferatul meu, si asta mai ales fiindca niciun alt obiectiv din colectia mea de “L”-uri nu-mi “citeste gandurile” si nu se  potriveste stilului meu mai bine decat acest 135mm f/2,0L USM.

Dupa parerea mea, formidabilul atu al acestui obiectiv, optic vorbind, este combinatia intre focala de tele mediu, de 135 mm, si spectaculoasa diafragma de 2,0. Nu exista obiectiv mai “lung” la aceasta diafragma deci, din acest punct de vedere, este inca inegalabil. Nu este alb, nu este mare (diametru de 72 mm), nu este greu (doar 750 g, contine totusi 10 elemente in 8 grupuri), nimic nu il scoate in evidenta, si totusi are alura de mare campion.

Distanta focala de 135 mm il recomanda mai ales ca pe un obiectiv de portret, desi cativa pasi mai in spate decat primul impuls si poate deja rivaliza cu un obiectiv de 60-80 mm dar cu bokehul radical diferit, cu avantajele nete ca o focala de 135 mm, atat pe un FX cat si pe un DX, te tine departe de subiect, te fereste de riscul de a deveni agasant si, mai ales, “victima” este, in marea majoritate a cazurilor, complet neatenta la fotograf. Tot atatea avanataje pentru fotografii ca mine care cauta, chiar si la nunti si botezuri, mai ales fotoreportajul, ca de altfel si pentru amatorii de portrete.

Pana la el n-as fi crezut ca diferenta de un stop de diafragma (de la 2,8 la 2,0) fata de 70-200mm f/2,8 USM (“marele meu alb” pe care il folosesc cu placere de ani de zile) poate fi atat de spectaculoasa. Este o enorma diferenta de bokeh intre cele doua, ceea ca ma face sa il recomand cu caldura si celor care au acoperita, intr-un fel sau altul, focala de 135 de mm cu 2,8.

Fixul din el isi spune cuvantul, obiectivul fiind extrem de sharp chiar si la diafragma maxima de 2,0. Ce sharp scoate la diafragme mai inchise va las pe voi sa descoperiti. Totusi faptul ca este foarte greu de utilizat din mana cu viteze de expunere mai lungi decat 1/160s te obliga uneori sa apesi mai mult decat ti-ai dori pe butonul de ISO. Pe camera mea Canon 5D Mark II ma pot duce linistit spre ISO 800 si in aer liber, asta pentru a nu sta cu frica unor viteze de expunere riscante. La o diafragma de 2,0, asa cum multi dintre voi stiti, o mica eroare de focalizare si fotografia este compromisa.

Canon 135mm f/2,0L USM vede lumea asa cum ochiul uman nu o va vedea niciodata, simte si reproduce inegalabil acele mici reflexii de lumina care fac deliciul oricarui fotograf si pe cel al clientilor lui, acele mici detalii pe care ochiul uman, mult prea perfectionat de natura ca sa suprinda tot, le pierde printre detalii. Un asemenea obiectiv iti las extraordinare libertati de fotografie in conditii de lumina slaba (seara, biserici insuficient luminate etc) cu conditia, asa cum spuneam mai sus, sa nu fii  zgarcit cu ISO. Uneori, insa, diafragma 2,0 utilizata excesiv poate “ucide” complet fundalurile asadar trebuie folosita “cu masura” pe un asemenea obiectiv lung, vezi pisica de mai jos. De cele mai multe ori insa 2,0 picteaza fundaluri minunate (vezi fotografia anterioara).

Personal gasesc ca in fotografia de portret in studio 135mm f/2,0L USM este destul de anevoios de utilizat, desi focala il recomanda, folosit la o diafragma de 11, ca pe o scula teribila. Il prefer in continuare in studio pe 70-200 f2,8 nu numai pentru ca m-am obisnuit cu el ci mai ales pentru ca uneori simt nevoia sa iau decizii rapide de schimbare a perspectivei si fixul parca nu ma ajuta in timp util. Prefer sa fac zoom, mai ales cand nu mai am unde sa fac pasul in spate.

Daca ar fi sa amintesc un singur minus clar al acestui obiectiv este “raceala” si lipsa de saturatie a culorii in lumina naturala slaba ceea ce inseamna ca practic orice fotografie facuta in atari conditii trebuie ajutata din punct de vedere saturatie si temperatura de culoare. Dar acest neajuns este atat de usor de contracarat incat l-am lasat, intentionat, la urma. Tot sunt eu mare amator de sepia!

Bottom line? E magic!

No related posts.